Ce fac unii profesori pe banii studentilor

februarie 9, 2007 at 6:20 pm (de zi cu zi)

Dupa o lunga pauza m-am decis sa postez. Nu ca ar fi facut blogul panza de paianjeni, ci pentru ca am trait niste experiente absolut uimitoare de cand sunt studenta la masterat.Ca orice student platitor de taxa babana la facultate ma asteptam la un tratament decent din partea domilor profesori. Am dat banii, am mers la cursuri, am mers si la examene, iar cand a venit vorba sa ne fie afisate notele….pace…Si intram in sesiunea de restante neplatite si macar sa fi stiut, cu titlu informativ, daca mai pun mana pe cursuri. Notele s-au afisat, ca urmare a razmeritei studentilor, cu una doua zile inainte de examenul de restanta. Ma consoloez la ideea ca nu sunt singura in situatia asta.

Iata ce relateaza colegii mei pe forumul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice ”David Ogilvy”, cu privire la atitudinea unor domni profesori carora prefer sa nu le dau numele.

“Dragi colegi, atasat va trimit raspunsul domnului profesor la e-mailurile mele: “Eu pot sa inteleg frustrarea ta. Nu am nici o indoiala ca ai invatat. Cum nu pot nega faptul ca alt coleg a invatat mai putin, dar a picat pe un subiect. Deci daca vei incerca sa privesti si din cealalta perspectiva, poate gasesti un moptiv de impacare a ta cu tine insuti …”

“Si urmatorul mesaj tot de la domnul xxx e: “Dumneavoastra spuneti ca nota nu este in concordanta cu efortul pentru pregatire. Nota nu se da astfel, ci in functie de raspuns.” Ca sa inchei pleiada de mesaje………Ne vedem la sansa a doua, cu tot cu iconite si talismane, sperand ca Dumnezeu/Soarta/Sistemul IT sa ne fie favorabil…………INVATATUL NU AJUNGE ”.

AICI COMENTARIILE SUNT DE PRISOS.

Permalink 2 Comentarii

My Immortal

ianuarie 24, 2007 at 3:09 pm (Uncategorized)

I’m so tired of being here
Suppressed by all my childish fears

And if you have to leave
I wish that you would just leave
‘Cause your presence still lingers here
And it won’t leave me alone

These wounds won’t seem to heal
This pain is just too real
There’s just too much that time cannot erase
When you cried I’d wipe away all of your tears
When you’d scream I’d fight away all of your fears
And I held your hand through all of these years
But you still have
All of me

You used to captivate me
By your resonating light
Now I’m bound by the life you left behind
Your face it haunts
My once pleasant dreams
Your voice it chased away
All the sanity in me

These wounds won’t seem to heal

This pain is just too real

There’s just too much that time cannot erase
When you cried I’d wipe away all of your tears
When you’d scream I’d fight away all of your fears
And I held your hand through all of these years
But you still have
All of me

I’ve tried so hard to tell myself that you’re gone
But though you’re still with me
I’ve been alone all along!

Poate ca pare o maniera bizara de a deschide un blog, dar consider ca, din punctul meu de vedere, este cel mai bine asa. Este insa una dintre melodiile mele de suflet. Asta pentru ca ma linisteste si ma face sa privesc cu alti ochi scopul vietii.

Permalink 1 comentariu